1. [MDA2] primuitor, ~oare smf, a [At: LM / V: prem~ / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: primui + -tor] (Reg) 1-2 (Persoană) care primuiește.
2. [MDA2] premuitor, ~oare a, smf vz primuitor
3. [DAR] primuitor, primuitoare, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care primuiește (brodează, tivește).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL