1. [DEX '09] PRIMOGENITURĂ s. f. (Livr.; mai ales în familiile domnitoare, princiare, nobiliare) Întâietate, prioritate pe care o are (în unele țări) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogéniture.
2. [MDA2] primogenitură sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ri / E: fr primogéniture cf lat primogenitus] Prioritate pe care o are cel dintâi născut dintre frați, mai ales în familiile nobile și domnitoare.
3. [DEX '98] PRIMOGENITURĂ s. f. Întâietate, prioritate pe care o are (în unele țări) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogéniture.
4. [DLRLC] PRIMOGENITURĂ s. f. (Învechit) Întîietate, prioritate după naștere între frați, Dreptul de primogenitură = dreptul întîiului născut.
5. [DN] PRIMOGENITURĂ s.f. Prioritatea pe care o are cel dintîi născut dintre frați (mai ales în familiile nobile și domnitoare). [< fr. primogéniture, cf. lat. primogenitus < primus – întîi, gignere – a naște].
6. [MDN '00] PRIMOGENITURĂ s. f. prioritate pe care o are cel dintâi născut între frați (în familiile nobile și domnitoare). (< fr. primogéniture)
7. [Șăineanu, ed. VI] primogenitură f. întâietate de naștere: dreptul de primogenitură, privilegiu ce atribuia fiului întâiu născut cea mai mare parte a moștenirii (obiceiu încă existent în Anglia).
8. [Scriban] *primogenitúră f., pl. ĭ (d. lat. primo-génitus, maĭ întîĭ născut; fr. primogéniture, it. primogenitura). Calitatea de a fi primu născut: pentru un blid de linte, Isav șĭ-a vîndut dreptu de primogenitură.
9. [DOOM 3] primogenitură (rar) s. f., g.-d. art. primogeniturii
10. [DOOM 2] primogenitură (rar) s. f., g.-d. art. primogeniturii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL