1. [MDA2] primejdii vt [At: C. CANTACUZINO, ap. LET2. I, 115 / Pzi: ~iesc / E: primejdie] (Îrg) 1-2 A primejdui (1-2).
2. [DEX '09] PRIMEJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije.
3. [MDA2] premejde sf vz primejdie
4. [MDA2] primejde sf vz primejdie
5. [MDA2] primejdie sf [At: PSALT. 228 / V: (îrg) ~de, (înv) premejde / Pl: ~ii / E: vsl прѣмєждиѥ] 1-2 Împrejurare care amenință (securitatea sau) existența cuiva sau a ceva Si: pericol, nevoie, (ltr) pernicie, (înv) primejduială (1-2). 3 (Îla) De (mare) ~ Primejdios. 4 (Îal) Care vestește un pericol. 5-6 (Pop; în superstiții; îljv) Cu ~ (Care este) de rău augur. 7 (Îlav; gmț) De ~ Extraordinar. 8 (Îe) A-și pune viața (ori capul) în ~ A-și risca viața. 9 (Înv; îe) A se pune (ori a se băga, a cădea) la (sau în ) ~ A se expune pericolului. 10 (Îe) A-i fi capul în ~ A se afla în mare pericol. 11 (Îrg; îe) A da de (sau a veni la) ~ cu cineva A avea o supărare cu cineva. 12 (Înv; îe) A da (pe cineva) de ~ ori a băga (sau a pune pe cineva) în (ori la) ~ sau (îrg) a-i face ~ A pricinui cuiva un rău. 13 (Înv; îae) A băga pe cineva într-un necaz. 14 Risc. 15-16 (Mun; udp „de”) Cantitate sau număr foarte mare. 17-18 (Mun; udp „de”) Proporție sau dimensiune foarte mare.
6. [DLRLC] PRIMEJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință siguranța sau existența cuiva; pericol. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. REBREANU, R. II 167. Cuibul era în primejdie să se surpe. BASSARABESCU, V. 50. Săriți de-o ajutați, Copilu să-i scăpați!... – Vai de mine! Se vede că-i în primejdiei. ALECSANDRI, T. I 186. Paza bună trece primejdia rea (= prevederea înlătură nenorocirea). ◊ (În imprecații) Mă prinse, bată-l primejdia... DELAVRANCEA, O. II 347. ◊ Loc. adj. De primejdie = care anunță o primejdie, care vestește un pericol. Curînd se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie, rar, numai într-o dungă. SADOVEANU, O. VII 122. ◊ Expr. Primejdie de moarte = primejdie mare, care amenință viața cuiva. Parcă eu m-am potrivit? Aceasta nu-i ușor lucru și-i și cu primejdie de moarte. SADOVEANU, O. VIII 218. Cît pe ce o fost să nebunesc, cînd am aflat că te-ai găsit în primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 341.
7. [Șăineanu, ed. VI] primejdie f. pericol. [Bulg. PREMEJDE].
8. [Scriban] priméjdie f. (vsl. bg. prĭe-méždiĭe, d. mežda, bg. -dá, răzor, hotar, adică „ceĭa ce e peste hotar”, ca și vgerm. eli-lenti, străinătate, ngerm. elend, mizerie. V. mejdină). Pericul. Prov. Paza bună trece primejdia rea, e bine să ĭeĭ precauțiunĭ din ainte, prudența e mama siguranțeĭ. – Vechĭ și -jde.
9. [Scriban] primejduĭésc v. tr. (d. primejdie). Periclitez, expun primejdiiĭ. – Vechĭ și -jdiesc.
10. [DOOM 3] primejdie (desp. -di-e) s. f., art. primejdia (desp. -di-a), g.-d. art. primejdiei; pl. primejdii, art. primejdiile (desp. -di-i-)
11. [DOOM 2] primejdie (-di-e) s. f., art. primejdia (-di-a), g.-d. art. primejdiei; pl. primejdii, art. primejdiile (-di-i-)
12. [DER] primejdie (primejdii), s. f. – Pericol. – Megl. primeajdă. Sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker, II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune în pericol; refl., a se expune unui pericol).
13. [CECC] Scila și Caribda (a fi între) – două mari primejdii. Vezi: Incidis in Scylam cupiens vitare Charybdim. LIT.
14. [DAR] primejdii, primejdiesc, vb. IV (înv. și reg.) a primejdui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL