1. [DEX '09] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.
2. [MDA2] prevesti1 vt [At: COD. VOR. 36/14 / V: (înv) preav~ / Pzi: ~tesc / E: pre- + vesti] 1 vt(a) (C. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A vesti. 2 vt (Spc; c. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A anticipa. 3 vt (Spc) A prezice. 4 vt (Înv; c. i. oameni) A preveni1 (1). 5 vrp A prevedea (1).
3. [MDA2] prevesti2 v vz privești
4. [DEX '98] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța, a vesti apariția în viitor a unor evenimente, fenomene etc. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.
5. [DLRLC] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța (cunoscînd anumite indicații) întîmplări viitoare, a vesti de mai înainte ceea ce urmează să se întîmple, a prezice. I-a prevestit un viitor strălucit. GHEREA, ST. CR. II 225. 2. A da un semn, o indicație după care se poate prevedea sau ghici existența unui lucru, a indica apariția sau desfășurarea unui eveniment, a unui fenomen. Din răsărit tresăriră luciri care prevesteau zorile. SADOVEANU, O. I 502.. Înfățișarea cerului prevestea o ploaie mare. GALACTION, O. I 78. Deși ziua era la început, soarele totuși ardea cu putere și prevestea o adevărată zi de cuptor. HOGAȘ, M. N. 170. ◊ (Poetic) Nopți de fulgere țesute Prevestesc o eră nouă. BELDICEANU, P. 125. 3. (Învechit) A înștiința, a informa dinainte; a preveni. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. GHICA, S. L. 159
6. [Șăineanu, ed. VI] prevestì v. 1. a anunța cele viitoare; 2. a prezice viitorul.
7. [DEX '09] PRIVI, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.
8. [MDA2] prăvi v vz privi1
9. [MDA2] preavesti v vz prevesti1
10. [MDA2] prevești v vz privești
11. [MDA2] previ v vz privi1
12. [MDA2] priivi v vz privi1
13. [MDA2] privesti v vz privești
14. [MDA2] privești [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) ~esti, prevesti, prev~, ~visti, ~viș~ / Pzi: ~tesc / E: ml *pervestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente, gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o tivitură dublă. 6 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. țesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i. marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta, pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. șindrilă, scânduri etc.) A fixa și a așeza parțial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăți de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereți etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf privesti) A umbla încercând să nu fie observat.
15. [MDA2] privi1 [At: PSALT. HUR. 27r/12 / V: (îvr) prăvi, (înv) previ, (reg) ~iivi / Pzi: ~vesc / E: slv правити] 1-2 vti (D. ființe) A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 3 vr (D. ochi, privire) A se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 4 vi (D. clădiri; îe) A ~ spre (sau către) ceva A fi cu fațada spre ceva. 5 vt A aprecia. 6 vt (Înv; îf prăvi) A trăi fiind martorul a ceva. 7-8 vti (Înv) A observa. 9-10 vtr A (se) cerceta cu privirea sau cu mintea Si: a (se) examina, a (se) scruta. 11 vr (Spc) A-și cerceta propria imagine într-o oglindă. 12 vt (Îvr; îf prăvi) A pândi. 13 vt (Udp „ca”) A considera într-un anumit fel Si: a crede, a socoti. 14 vt A lua în considerație. 15 vt (Îvr) A aprecia. 16 vt A se referi. 17 vt A implica. 18 vt A fi de competența cuiva. 19 vt A intra în obligația cuiva. 20 vt (Îlpp) În (ceea) ce (sau cât, înv, întrucât, încât) ~vește (ori, rar, ~vea)... Referitor la... 21 vt (Îal) Din punct de vedere. 22 vi (Înv; udp „la”, „către”) A tinde. 23 vi (Înv) A se cuveni.
16. [MDA2] privisti v vz privești
17. [MDA2] priviști v vz privești
18. [CADE] GUARDA... ET PASSA (ital.) (Dante) = Privește și nu mai sta. Se spune cînd nu poți aduce nici o îndreptare la o stare de lucruri.
19. [DLRLC] PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviști (ȘEZ. V 119) vb. IV.
20. [DLRLC] PRIVI, privesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Fig. O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. ◊ (întărit prin «cu ochi») Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. (Refl. reciproc) Cîteodat’ – deși arare – se-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. ◊ (Cu determinări modale) Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. (Refl. reciproc ) Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. ◊ Expr. A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. A privi (pe cineva) cu coada ochiului v. coadă. ◊ (Urmat de propoziții secundare) Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ Intranz. L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. (Fig.) Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. ◊ Refl. Fig. A se oglindi. În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. 2. A considera că ceva reprezintă un anumit lucru, că se prezintă într-un anumit fel; a socoti pe cineva sau ceva dintr-un anumit punct de vedere. De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. pas. (învechit) Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. 3. (Numai la pers. 3) A interesa pe cineva, a fi de competința cuiva, a se raporta la cineva sau la ceva. Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la... Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148.
21. [DLRLC] PRIVIȘTI vb. IV v. privești.
22. [DLRM] PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.
23. [Șăineanu, ed. VI] privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi].
24. [Scriban] prăvésc, V. privesc.
25. [Scriban] preavestésc v. tr. (vsl. prĭevĭeštati). L. V. Răscol, revolt.
26. [Scriban] prevésc, V. privesc.
27. [Scriban] prevestésc v. tr. (pre- și vestesc, după previn ș. a. Există și vsl. prĭedŭ-vĭestiti, a prevesti, d. prĭedŭ, în ainte, și vestiti, a vesti). Vestesc din ainte, previn: l-am prevestit să se ferească. Prezic, ghicesc viitoru: am prevestit că se va întîmpla așa.
28. [Scriban] privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-.
29. [Scriban] priveștésc și priviștésc v. tr. (rudă cu rus. privesti, privoditĭ, a așeza, sîrb. prevesti, și decĭ rudă și cu rom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a doŭă bucățĭ de stofă așa în cît una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covîrșesc. V. refl. De gras ce e i se priviștește ceafa peste guler!
30. [Scriban] priviștésc, V. priveștesc.
31. [DOOM 3] prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestesc, 3 sg. prevestește, imperf. 1 prevesteam; conj. prez. 1 sg. să prevestesc, 3 să prevestească
32. [DOOM 2] prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestesc, imperf. 3 sg. prevestea; conj. prez. 3 să prevestească
33. [DOOM 3] +cât privește adv. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)
34. [DOOM 3] +în (ceea) ce privește prep. + pr. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)
35. [DOOM 3] privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 1 priveam; conj. prez. 1 sg. să privesc, 3 să privească
36. [DOOM 2] privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 3 sg. privea; conj. prez. 3 să privească
37. [DER] prevești (--tesc, -it), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.
38. [DER] privi (privesc, privit), vb. – 1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură).
39. [DE] GUARDA E PASSA! (it.) privește și treci (mai departe) – Dante, „Infernul”, III, 51.
40. [Argou] A PRIVI a băga pleoapă, a se binocla, a se bunghi, a-și clăti ochii, a da geană, a se gimbili, a se gini, a se scociorî, a sorbi (pe cineva) din ochi, a trage cu oblonul (la ceva sau cineva), a trage cu ochiul, a se zgâi.
41. [Argou] a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).
42. [CECC] Guarda e passa! (it. „Privește și treci!”) – emistih celebru al lui Dante din Infernul (cînt. III, vers. 51). E scena în care Dante, poet-cetățean, însoțindu-l pe Vergiliu, zărește în iad pe „nenorociții care niciodată n-au fost vii”, n-au avut nici un drum în viață: indiferenții. Dante își manifestă tot disprețul față de cei ce nu fac nimic. La care Vergiliu răspunde la fel de disprețuitor: „Nici drept nici milă pentru ei în veci, nici unu-n lume nici o faimă n-are. Prea mult vorbim de ei; tu-i vezi și treci”. (Trad. lui George Coșbuc). „Guarda e passa” e o expresie care, pornind de la inactivi, a ajuns să înfiereze tot ceea ce nu merită vreo considerație. LIT.
43. [DAR] privești, priveștesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL