1. [DEX '09] PREVALARE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala.
2. [MDA2] prevalare sf [At: SBIERA, F. S. 213 / Pl: ~lări / E: prevala] (Liv) 1 Ceea ce are preponderență asupra cuiva sau a ceva, în anumite contexte Si: (rar) prevalență. 2 Folosire a ceva, de obicei a unui drept, în vederea atingerii unui anumit scop
3. [DEX '98] PREVALARE s. f. (Livr.) Faptul de a (se) prevala. – V. prevala.
4. [DN] PREVALARE s.f. Faptul de a (se) prevala. [< prevala].
5. [DEX '09] PREVALA, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere.
6. [MDA2] prevala v [At: MAG. IST. I, 69/13 / Pzi: ~lez / E: lat praevalere, fr prévaloir] (Liv) 1 vi A avea întâietate. 2 vi A avea preponderență Si: a predomina. 3 vi A se dovedi superior. 4 vr (Udp „de”) A se folosi de ceva, de obicei de un drept, în vederea atingerii unui anumit scop Si: (îvr) a se prevalida.
7. [DEX '98] PREVALA, prevalez, vb. I. (Livr.) 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea realizării unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere.
8. [DLRLC] PREVALA, prevalez, vb. I. 1. lntranz. A avea preponderență, a predomina. Este absurd și dușmănos să spui că în opera sa [a lui Caragiale] prevalează limbajul mahalagiilor. L. ROM. 1953, nr. 1, 50. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se folosi, a face uz de ceva, în vederea unui anumit scop. A se prevala de un drept cîștigat.
9. [DN] PREVALA vb. I. 1. intr. A avea avantaj, a predomina. 2. refl. A trage un folos din ceva, a se folosi de ceva. [Cf. fr. prévaloir, lat. praevalere, it. prevalere].
10. [MDN '00] PREVALA vb. I. intr. a avea întâietate, preponderență; a predomina. II. refl. a se folosi, a face uz de ceva. (< fr. prévaloir, lat. praevalere)
11. [Șăineanu, ed. VI] prevalà v. 1. a avea mai multă valoare: opiniunea sa a prevalat; 2. a trage folos din: a se prevala din averea sa.
12. [Scriban] *prevaléz v. intr. (fr. prévaloir, it. prevalére, d. lat. prae-valére, a prevala. V. valoare). Am maĭ multă valoare, înving: opiniunea luĭ a prevalat. V. refl. Mă mîndresc, scot înainte: se prevalează cu averea, cu nașterea, cu știința luĭ.
13. [DOOM 3] prevalare (rar) s. f., g.-d. art. prevalării
14. [DOOM 2] prevalare (rar) s. f., g.-d. art. prevalării
15. [DOOM 3] prevala2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prevalez, 3 se prevalează; conj. prez. 1 sg. să mă prevalez, 3 să se prevaleze; imper. 2 sg. afirm. prevalează-te; ger. prevalându-mă
16. [DOOM 3] prevala1 (a ~) (a predomina) vb., ind. prez. 3 prevalează, imperf. 3 pl. prevalau; conj. prez. 3 să prevaleze
17. [DOOM 2] prevala2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevalează
18. [DOOM 2] prevala1 (a ~) (a predomina) vb., ind. prez. 3 prevalează
19. [DER] prevala (prevalez, prevalat), vb. refl. – A predomina; a face uz de ceva. Lat. praevalere (sec. XIX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL