1. [DEX '09] PRETERIT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum.
2. [MDA2] preterit sn [At: VĂCĂRESCU, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 430 / Pl: (rar) ~e / E: fr prétérit, ger Präterit] (Lin) 1 Timp al verbului prin care se exprimă în unele limbi o acțiune trecută. 2 (Spc) Perfect simplu.
3. [DLRLC] PRETERIT s. n. (Gram.) Nume dat în unele limbi timpului verbal care exprimă trecutul.
4. [DN] PRETERIT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat. praeteritum, cf. fr. prétérit, germ. Präteritum].
5. [MDN '00] PRETERIT s. n. timp verbal, în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. (< fr. prétérit, lat. praeteritum)
6. [Șăineanu, ed. VI] preterit n. Gram. una din formele verbale ale trecutului.
7. [DOOM 3] preterit s. n., pl. preterite
8. [DOOM 2] preterit s. n., pl. preterite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL