1. [DEX '09] PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presviteră, prezviteră s. f.] – Din ngr. presbytera.
2. [MDA2] prezbiteră sf [At: ȘEZ. XII, 7 / V: ~zvi~, ~esvi~ / Pl: ~re / E: ngr πρεσβυτέρα] 1-2 Soție a prezbiterului1 (2-3).
3. [DLRLC] PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. (Învechit) Soția unui preot, preoteasă. – Variantă: prezviteră s. f.
4. [DEX '09] PRESVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
5. [DEX '09] PREZVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
6. [MDA2] presviteră sf vz prezbiteră[1]
7. [MDA2] prezviteră sf vz prezbiteră
8. [DOOM 3] prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere
9. [DOOM 2] *prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere
10. [D.Religios] prezbiteră, prezbitere s. f. 1. (Până în sec. 7 d. Hr.) Femeie bătrână cu diferite atribuții pe lângă biserică, inclusiv îndrumarea diaconițelor. 2. (Azi) Preoteasă; soție de preot. [Var.: prezviteră s. f.] – Din gr. presvitera.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL