1. [MDA2] prescurar sm [At: STĂNOIU, C. I. 7 / Pl: ~i / E: prescură + -ar] (Rar) Persoană care face prescuri (1).
2. [DLRLC] PRESCURAR, prescurari, s. m. (Rar) Cel care face prescuri. Ieromonahul Artemie, pe lîngă darul de preot, mai are și ascultarea de prescurar. STĂNOIU, C. I. 7.
3. [DLRM] PRESCURAR, prescurari, s. m. (Rar) Cel care face prescuri. – Din prescură + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL