1. [DEX '09] PRESĂRARE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra.
2. [MDA2] presărare sf [At: (a. 1827) IORGA, S. D. XXI, 279 / Pl: ~rări / E: presăra] 1 Adăugare la ceva a unor materii în formă de pulbere, de granule Si: presărat1 (1). 2 Acoperire cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. Si: presărat1 (2). 3 (Pgn) Răspândire. 4 (Rar) Împestrițare.
3. [DEX '09] PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra.
4. [MDA2] prăsăra v vz presăra
5. [MDA2] preasăra v vz presăra
6. [MDA2] presăra vt [At: HERODOT (1645), 116 / V: (îrg) ~sâra[1], ~sura, (înv) prăs~, preas~, ~sora, pris~, (cscj) ~ri / Pzi: presar, (reg) ~rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăștia câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i. obiectul asupra căruia se face acțiunea) A acoperi cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestrița.
7. [MDA2] presări v vz presăra
8. [MDA2] presera[1] v vz presăra
9. [MDA2] presora v vz presăra
10. [MDA2] presura v vz presăra
11. [MDA2] prisăra v vz presăra
12. [DLRLC] PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. (Cu privire la substanțe mărunte, granulare sau pulverulente) A împrăștia, a arunca ici și colo, cîte puțin. Zgomotul furculiței atinsă de farfurie sau mișcarea cuțitului presărînd sarea – nu și-a închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverșunată. C. PETRESCU, C. V. 262. Ne presărăm singuri pulberea cea albă; dar oricît am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. În cutioara cu găurele era mai multă făină. I. BOTEZ, ȘC. 55. (Complementul direct devine complement instrumental) Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. REBREANU, R. I 195. (Fig.) Nădejdea lîngă mine îmi presăra cărarea cu lumine. CERNA, P. 147. Cu stele dulci e bolta presărată. EMINESCU, O. IV 451. ♦ A împrăștia, a risipi. Avea miros plăcut de pelin și de iarbă mare, dichisuri. presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. Bani prin casă presăra. TEODORESCU, P. P. 542. ◊ Fig. (Complementul direct devine complement instrumental) Presărat cu cetăți vechi, în ruină, și cu turle de biserici, ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9.- Variantă: presura, presur și presor (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 13, EMINESCU, N. 11), vb. I.
13. [DLRLC] PRESURA vb. I v. presăra.
14. [DLRM] PRESURA vb. I. v. presăra.
15. [Șăineanu, ed. VI] presărà v. 1. a pune d’asupra sare și (prin extensiune) orice substanță analogă, făină, nisip; 2. a semăna ici și colea.
16. [Șăineanu, ed. VI] presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].
17. [Scriban] presár, a -sărá v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo: a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc: a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret. el présără, presărá. Forma el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu înfășór, -oáră!
18. [Scriban] presór, a -urá v. tr. V. presar.
19. [Scriban] présur, a -á v. tr. V. presar.
20. [DOOM 3] presărare s. f., g.-d. art. presărării; pl. presărări
21. [DOOM 2] !presărare s. f., g.-d. art. presărării; pl. presărări
22. [DOOM 3] presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3 presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2 sg. afirm. presară
23. [DOOM 2] presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare
24. [MDO] presăra (ind. prez. 1 sg. presar)
25. [IVO-III] presar, -sărat prt.
26. [DAR] presura, presur, vb. I (înv. și reg.) a presăra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL