1. [DEX '09] PRESĂDIT, -Ă, presădiți, -te, adj. (Pop.; despre plante, răsaduri) Răsădit. – V. presădi.
2. [MDA2] presădit, ~ă a [At: MAT. FOLK. 263 / V: (reg) prăs~, pris~ / Pl: ~iți, ~e / E: presădi] (Pop; d. plante) Răsădit.
3. [DLRLC] PRESĂDIT, -Ă, presădiți, -te, adj. (Rar) Răsădit, transplantat. Să-mi faci un pod pe mare Cu nouă răzoare, Sălcii presădite Și meri înfloriți. PAMFILE, CER. 123. Sălcioară presădită, Puica neichii cea dorită, Ce ești tristă și mîhnită? MAT. FOLK. 263.
4. [DEX '09] PRESĂDI, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi.
5. [MDA2] prăsădi v vz presădi
6. [MDA2] prăsădit, ~ă a vz presădit
7. [MDA2] presădi [At: CORESI, EV. 301 / V: (îrg) prăs~, pris~ / Pzi: ~desc / E: slv прѣсадити] 1 vt (Pop; c. i. plante) A răsădi. 2 vt (Reg; c. i. via) A butăși. 3-4 vtrp (Îrg) A (se) altoi. 5 vt (Reg; fig) A face aluzii jignitoare. 6 vr (Îvr) A se transmite pe cale ereditară.
8. [MDA2] prisădi v vz presădi
9. [MDA2] prisădit, ~ă a vz presădit
10. [DLRLC] PRESĂDI, presădesc, vb. IV. Tranz. (Popular, cu privire la plante) A scoate dintr-un loc și a planta în altul; a transplanta, a răsădi. Florile și legumele presădite de cu ziua stau mîndre și vesele pe brazdele lor. POPESCU, B. III 16. Grădin-a făcut, Flori și-a presădit, Flori și-a altoit. TEODORESCU, P. P. 91. -- Variantă: prisădi (MAT. FOLK. 613) vb. IV.
11. [DLRLC] PRISĂDI vb. IV v. presădi.
12. [Scriban] prăsădésc, V. presădesc.
13. [Scriban] presădésc v. tr. (vsl. prĭe- și pri-saditi. V. sădesc). Vest. Răsădesc. – Și pră- (Munt.), și pră- și pri- (Serbia). Vechĭ pri-, altoĭesc.
14. [Scriban] prisădésc, V. presădesc.
15. [DOOM 3] presădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădesc, 3 sg. presădește, imperf. 1 presădeam; conj. prez. 1 sg. să presădesc, 3 să presădească
16. [DOOM 2] presădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădesc, imperf. 3 sg. presădea; conj. prez. 3 să presădească
17. [DAR] presădi, presădesc, vb. IV 1. (pop.) a răsădi (plantele). 2. (reg.; despre vie) a butăși. 3. (înv. și reg.) a altoi. 4. (reg.; fig.) a face aluzii jignitoare, a atinge cu vorba. 5. (refl.; înv.) a se transmite (pe cale ereditară).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL