1. [MDA2] prerupere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: prerupe] (Înv) Întrerupere a vorbirii cuiva.
2. [MDA2] prerumpe vt [At: PANN, P. V. I, 8/15 / V: prerupe / Pzi: prerump / E: lat praerumpere] (Înv) A întrerupe vorbirea cuiva.
3. [MDA2] prerupe v vz prerumpe
4. [DLRLC] PRERUPE, prerup, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
5. [DLRM] PRERUPE, prerup, vb. III. Tranz. (Înv.) A întrerupe. – Lat lit. praerumpere.
6. [Șăineanu, ed. VI] prerumpe v. a întrerupe: prerumpând cuvântul, zise cu mirare PANN.
7. [Scriban] *întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup.
8. [Scriban] prerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. prae-rúmpere, a rupe în ainte, a tăĭa). Vechĭ. Întrerup.
9. [DER] PRERUPE, prerup, vb. III. Tranz. (Înv. și în Trans. de Sud) A întrerupe. (din rupe sau din lat. praerumpere)
10. [DAR] prerupere, preruperi, s.f. (înv.) întrerupere a cuiva din vorbire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL