1. [MDA2] prepuitor, ~oare [At: (a. 1675) BUL. COM. IST. II, 220 / V: (îvr) ~unător a / P: ~pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: prepune + -ător] 1 a (Înv; d. oameni) Suspicios. 2 sm (Înv) Denunțător. 3 a (Îvr; d. scrisori, acte etc.) Care dovedește vinovăția cuiva.
2. [Șăineanu, ed. VI] prepuitor a. care prepune.
3. [Scriban] prepuitór, -oáre s. Vechĭ. Denunțător.
4. [MDA2] prepunător, ~oare a vz prepuitor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL