1. [MDA2] prepuielnic, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 110/14 / P: ~pu-iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: prepune + -elnic] (Îrg; d. oameni) Bănuitor.
2. [DLRLC] PREPUIELNIC, -Ă, prepuielnici, -e, adj. (Arhaizant) Care cade ușor la bănuială, bănuitor, neîncrezător. Firea lui bănuitoare, prepuielnică, îl biruise și de data asta. CAMIL PETRESCU, O. II 549. Era bătrîn și... prepuielnic; nu putea să-i spună adevărul. SLAVICI, N. II 286. Ca dînsul prepuielnic, alt om în lume nu-i, El vede pretutindeni tot curse și-amăgiri. NEGRUZZI, S. II 210.
3. [DLRM] PREPUIELNIC, -Ă, prepuielnici, -ce, adj. (Înv.) Bănuitor, neîncrezător. – Din prepune1 + suf. -elnic.
4. [Scriban] prepuĭélnic, -ă adj. (d. prepun, prepuĭ). Est. Bănuitor, neîncrezător.
5. [IVO-III] prepuielnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL