1. [MDA2] pripec [At: PSALT. SCH. 520 / V: (înv) prep~, preprec, ~pac, ~păc, (reg) ~păg av / A și: ~pec / Pl: ? / E: bg припек cf srb pripeka] 1 sn (Met; înv) Arșiță. 2 av (Ban; îf pripăg) Urgent.
2. [Scriban] pripéc (orĭ prípec?) n., pl. inuz. urĭ saŭ e (bg. pripek, sîrb. pripeka, rus. pripëka, loc expus soareluĭ. V. prichicĭ). Vechĭ. Arșiță de soare, zăduf: ĭară se va fi cutremur, mare pripec va fi (AIIN. 1, 354). – Și -păc (Mold.) prepec și preprec. V. vipie.
3. [MDA2] prepec sn vz pripec
4. [MDA2] preprec sn vz pripec
5. [MDA2] pripac sn vz pripec
6. [MDA2] pripăc sn vz pripec
7. [MDA2] pripăg av vz pripec
8. [Scriban] prepéc, V. pripec.
9. [Scriban] prepréc, V. pripec.
10. [Scriban] pripăc, V. pripec.
11. [DLRLV] PRIPEC s.n. (Mold., ȚR, Trans. SE) Arșiță, dogoare. A: Nu vor flămîndzi, nice vor însăta, nice îi va lovi pre înș pripăcul. DP, 19r. Vara fierbințeala si pripăcul fierbîndu-l și cocîndu-l. CD 1698, 16v: cf. VARLAAM ; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 17r; CAL. 1762, 128v; CD 1770, 19v, 20r. B: Cum ghiiața de pripecul soarelui se topeaște, așa dracii de rugăciunea cea caldă se sting. C 1688, 431r. Arapii sînt pîrliți și negri de pripecul soarelui. ÎR, 47r; cf. MARDARIE, 115; LEX. 19r; MĂRGĂRITARE 1746; ÎR, 23r. C: Avgust- plecat, spre vihor și pripec. CAL. 1733, 39. Etimologie: bg. pripek. Cf. scr. pripeka. Cf. n ă d u ș e a l ă, n ă d u v.
12. [DAR] pripec, s.n., adv. 1. (înv.) caniculă, arșiță; dogoare a soarelui. 2. (adv.; reg.; în forma: pripăg) urgent, grabnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL