1. [DEX '09] PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepeliță] – Din bg., sb. prepelica.
2. [MDA2] prepeliță1 sf [At: HERODOT (1645), 115 / V: (reg) pirpi~, plepe~ / A și: (reg) prepeliță / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: bg препелица] 1 Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: pitpalac, (reg) pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 2 (Reg; îe) A se înțelege ca gâsca cu ~ța A nu se înțelege deloc. 3 (Reg; îe) A prins ~ța de coadă Se spune despre un om beat. 4 (Reg; fig; îe) A căuta coada ~ței A căuta un lucru inexistent. 5 (Pex) Vânătoare de prepelițe (1).
3. [DEX '98] PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepeliță] – Din bg., scr. prepelica.
4. [DLRLC] PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din familia galinaceelor, de culoare galben-cafenie, vărgată pe spate; trăiește prin ierburi și prin semănături și e vînată pentru carnea ei (Coturnix coturnix); pitpalac. Vînător de iepuri și de prepelițe. NEGRUZZI, S. I 319. ◊ Expr. (Familiar) A se înțelege ca gîsca cu prepelița = a nu se înțelege de loc. Jupîn Traicule, ne înțelegem ca gîsca cu prepelița. GALACTION, O. I 177. A căuta coada prepeliței = a căuta un lucru inexistent, a căuta în zadar. A prinde prepelița de coadă v. coadă. – Pl. și: (Mold.) prepeliți (SADOVEANU, O. V 39, EMINESCU, N. 139).
5. [Șăineanu, ed. VI] prepeliță f. păsărică trecătoare din ordinul galinaceelor, are glas plăcut dar monoton, se vânează pentru carnea-i delicată (Tetrao cothurnix); fam. a prinde prepelița de coadă, Mold. a se îmbăta. [Slav. PREPELIȚA].
6. [Scriban] prépeliță f., pl. e (bg. prĭepelica, sîrb. prepelica, rus. pérepel, masculu prepelițeĭ, și perepëlka, femeĭa prepelițeĭ, rut. perepela, perepelyca, ceh. prepel, prepelice, prepelka, krepeláć krepelák [V. pitpalac] și krepelice, d. vsl. prĭepelĭ și plĭepelica, prepeliță). O păsărică galinacee călătoare maĭ mică de cît păturnichea și foarte căutată de vînătorĭ p. carnea eĭ gustoasă. A fi apucat prepelița de coadă, a fi beat. – Și prepelíță (nord).
7. [MDA2] perpeliță2[1] sf vz prepeliță1
8. [MDA2] pirpiliță sf vz prepeliță
9. [MDA2] plepeliță sf vz prepeliță
10. [DOOM 3] prepeliță s. f., g.-d. art. prepeliței; pl. prepelițe
11. [DOOM 2] prepeliță s. f., g.-d. art. prepeliței; pl. prepelițe
12. [DER] prepeliță (prepelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).
13. [DE] PRÉPELIȚĂ (< bg., scr.) Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de c. 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă. Sin. pitpalac (2). O varietate domestică (p. japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică.
14. [Argou] a prinde prepelița / purceaua de coadă expr. a se îmbăta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL