1. [DEX '09] PRENUMĂRA, prenumăr, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... – Pre2 + număra.
2. [MDA2] prenumăra [At: EPISCUPESCU, A. 22/3 / V: (înv) ~mera / Pzi: prenumăr / E: lat praenumerare, ger pränumerieren] 1-2 vtr (Asr) A (se) număra printre... 3-4 vtr A (se) considera printre... 5 vr (Înv) A se abona la o publicație periodică. 6 vr A plăti cu anticipație o carte care urmează să apară.
3. [DLRLC] PRENUMĂRA, prenumăr, vb. I. Refl. (Învechit) A se pune la număr; a se socoti, a se număra printre... Printre foloasele ce ar aduce școalele reale, trebuie să se prenumere și acela de a pregăti... pe junii care vor voi să se consacre la profesiuni mai înalte. ODOBESCU, S. II 75. ◊ Tranz. (Mai ales la forma pasivă) Fie-ne, zicem, iertat de a relata aci cîteva cuvinte foarte însemnate ale unui bărbat ce este prenumărat printre somitățile instrucțiunii. ODOBESCU, S. II 59.
4. [Șăineanu, ed. VI] prenumărà v. 1. a pune numărul; 2. a abona.
5. [MDA2] prenumera v vz prenumăra
6. [Scriban] prenúmăr, a -á v. tr. (pre- și număr [ca vsl. pri-čisti], compus ca și pre-schimb. Se conj. ca număr). Consider în număr, socotesc în. V. refl. Aceste lucrurĭ nu se prenumără aicĭ. V. tr. (după germ. pränumerieren, d. mlat. prae-numerare). Pe la 1848. Plătesc în ainte costu la cărțĭ, reviste, ziare, mă abonez.
7. [DOOM 3] prenumăra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. prenumăr, 2 sg. prenumeri, 3 prenumără; conj. prez. 1 sg. să prenumăr, 3 să prenumere
8. [DOOM 2] prenumăra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 prenumără; conj. prez. 3 să prenumere
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL