1. [DEX '09] PREMERGE, pers. 3 premerge, vb. III. Intranz. A fi, a exista, a se întâmpla înaintea unui eveniment, a unei acțiuni etc.; a preceda. – Pre1- + merge.
2. [MDA2] premerge [At: CARAGIALE, O. VII, 292 / Pzi: premerg / E: drr premergător] 1-2 vi (A exista sau) a se afla înaintea cuiva sau a ceva Si: a preceda (1-2). 3 vi A se întâmpla înainte de ceva Si: a preceda (4). 4 vt A veni înaintea cuiva sau a ceva.
3. [DEX '98] PREMERGE, pers. 3 premerge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.
4. [DLRLC] PREMERGE, premerg, vb. III. Intranz. A fi, a se întîmpla înainte (de...); a preceda. Evenimentele care au premers războiului mondial. ◊ Tranz. (Rar) Anexele de pe lîngă prezenta mă premerg cu puține zile în municipiul dv. CARAGIALE, O. VII 292.
5. [DN] PREMERGE vb. III. intr. A fi, a se întîmpla înainte; a preceda. [P.i. premerg. / < pre- + merge].
6. [MDN '00] PREMERGE vb. intr. a preceda. (< pre- + merge)
7. [Scriban] *premérg, -mérs, a -mérge v. intr. (d. merg, după pre-ced). Preced: tunetu premerge furtuniĭ.
8. [DOOM 3] premerge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. premerge, 3 pl. premerg, perf. s. 3 sg. premerse, m.m.c.p. 3 pl. premerseseră; conj. prez. 3 să premeargă; ger. premergând; part. premers
9. [DOOM 2] premerge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. premerge, 3 pl. premerg; conj. prez. 3 să premeargă; part. premers
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL