1. [DEX '09] PRELUDA, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelude vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
2. [DEX '09] PRELUDE vb. III v. preluda.
3. [MDA2] preluda [At: HELIADE, O. I, 267 / V: (rar) ~dia, (înv) ~lude / Pzi: ~dez, (înv) prelud / E: fr préluder] (Liv) 1 vt A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală. 2 (Pex) A începe să cânte. 3 vi A efectua o acțiune preliminară.
4. [MDA2] prelude v vz preluda
5. [MDA2] preludia v vz preluda
6. [DLRLC] PRELUDA, preludez, vb. I. Intranz. (Și în forma prelude, mai ales la pers. 3, azi rar) 1. (Despre cîntăreți sau instrumentiști) A-și încerca vocea sau instrumentul, înainte de a cînta sau de a executa o bucată muzicală. Tonin acordă mandolina Și, inspirat de vechiul Palestrina, Prelude-ncet, apoi cu glas sonor, Prin vers duios el spune al său dor. ALECSANDRI, P. III 265. ♦ (Despre cîntăreți, orchestre; fig. despre păsări) A începe să cînte, să schițeze o melodie. Cîntăreața-ncet prelude. Vîntul tace, frunza deasă stă în aer neclintită... E privighetoarea dulce. ALECSANDRI, P. III 56. Subt degetele tale, în sunete-argintoase Clavirul cînd răsună, cînd dulce preludezi, Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127. 2. Fig. (Rar) A face o acțiune introductivă, premergătoare. Camerile constituante preludează la rezolvarea unei cestiuni. ODOBESCU, S. III 471. – Variantă: prelude, prelud, vb. III.
7. [DN] PRELUDA vb. I. intr. (Liv.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (p. ext.) a începe să cînte. 2. (Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var. prelude vb. III. / < fr. préluder].
8. [DN] PRELUDE vb. III. v. preluda.
9. [MDN '00] PRELUDA vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. (< fr. préluder, lat. praeludere)
10. [Șăineanu, ed. VI] preludà v. 1. Muz. a încerca vocea, un instrument; 2. a improviza: cântăreața încet prelude AL.; 3. fig. a se prepara la un lucru făcând altceva.
11. [Scriban] *preludéz v. intr. (fr. préluder, d. lat. prae-lúdere. V. eludez). Încerc vocea saŭ instrumentu muzical în ainte de a începe cîntecu. Fig. Fac micĭ încercărĭ în ainte de a începe acțiunea principală: în ainte de bătălie, eĭ preludaŭ pin hîrjoane pe ici pe colo.
12. [DOOM 3] preluda (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. preludez, 3 preludează; conj. prez. 1 sg. să preludez, 3 să preludeze
13. [DOOM 2] preluda (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludează
14. [IVO-III] preludez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL