Definiție și ce înseamnă prelucire

1. [MDA2] prelucire sf [At: BARONZI, L. 98 / Pl: ~ri / E: preluci] (Îvr) Strălucire.

2. [DAR] prelucire, preluciri, s.f. (înv.) strălucire.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] PREDICATIVIZA vb. tr. a transforma în predicat un verb la un mod nepersonal. […]
1. [DEX '09] PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care […]
[MDN '00] PREDICATIVIZA vb. tr. a transforma în predicat un verb la un mod nepersonal. […]
1. [DEX '09] PREJUDEȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. […]
[MDN '00] PREDICATIVIZA vb. tr. a transforma în predicat un verb la un mod nepersonal. […]
1. [DEX '09] PREJUDICIA, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] […]
1. [DEX '09] PREDICATOR, -OARE, predicatori, -oare, s. m.[1] 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. […]
1. [DEX '09] PREJUDICIABIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro