1. [DEX '09] PRELINGE, preling, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect, pe marginea unui vas); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.) A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre2 + linge.
2. [MDA2] prelinge2 [At: POLIZU / V: pril~ / Pzi: preling / E: pre + linge] 1 vr (Reg) A-și trece cu limba peste buze ca o manifestare a unei pofte mari de mâncare. 2 vr (D. lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură, de-a lungul unui vas, a unui obiect etc. Si: (îrg) a piști. 3 vt (C. i. lichide) A lăsa să curgă încet. 4 vr (D. vase) A avea un mic spațiu prin care lichidul se scurge. 5 vr (Fig; nob) A se perpetua în timp, străbătând spațiile. 6-7 vtr (Fig) A (se) deplasa încet, de-a lungul a ceva. 8 vt (Fig) A parcurge de-a lungul. 9 vr (Fig; fam) A se furișa.
3. [MDA2] prelinge1 vt [At: LB / Pzi: preling / E: pre- + linge] (Reg; în corelație cu linge) A linge îndelung.
4. [DEX '98] PRELINGE, preling, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre2 + linge.
5. [DLRLC] PRELINGE, preling, vb. III. Refl. (Obișnuit la pers. 3; despre lichide) A se scurge încet, a curge domol. Copila se veseli și i se prelingeau lacrimile pe obraji. SADOVEANU, M. C. 81. Rănitul deschise ochii și din gură i se prelinse un fir subțire de sînge. SAHIA, N. 35. O picătură de apă din izvorul rece, care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Tranz. Pîrîul... a mai prelins un timp o ață încropită și împuținată de apă pe prunduri. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ochii ei lacrimi Lungi către tîmplele slabe-au prelins. LESNEA, I. 37. ♦ Fig. A se strecura, a pătrunde. [Fumul] se destrăma suflat de vînt, cădea îndărăt, se prelingea pe lîngă ferestre. C. PETRESCU, A. 490. Gerul de afară se prelingea mereu și Ilinca îl simțea bine cum tot vine din nesecatul izvor de afară. AGÎRBICEANU, S. P. 41. Din Helada rătăcit-a mitul vechilor eroi Și p-o cale-ndreptățită s-a prelins pînă la noi. COȘBUC, P. II 140. ♦ Fig. (Despre ființe) A merge încet ferindu-se; a se strecura, a se furișa. Mai merse o bucată de drum și zări cum se prelinge pe pămînt, ca un cățel cu coada prea stufoasă, o vulpe mică și galbenă. DUMITRIU, N. 14. Își lăsase umbrela, galoșii și pardesiul de ploaie... pe divanul de la ușă, ca să se prelingă acum pe lîngă pereți, ferindu-se de șuroiala de pe acoperișuri. C. PETRESCU, Î. II 129.
6. [Șăineanu, ed. VI] prelinge v. a da peste margini, a deborda (oala). [V. linge].
7. [MDA2] prilinge v vz prelinge2
8. [Scriban] prelíng (mă), a -línge v. refl. (pre- și ling). Se zice despre un lichid cînd, după ce aĭ turnat, se scurge pe marginea vasuluĭ: toarnă bine vinu roș ca să nu se prelingă și să pătezĭ fața de masă!
9. [DOOM 3] prelinge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelinge, 3 pl. se preling, perf. s. 3 sg. se prelinse, m.m.c.p. 3 pl. se prelinseseră; conj. prez. 3 să se prelingă; ger. prelingându-se; part. prelins
10. [DOOM 2] !prelinge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelinge, imperf. 3 sg. se prelingea, perf. s. 3 sg. se prelinse; ger. prelingându-se; part. prelins
11. [DAR] prelinge, preling, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL