1. [DEX '09] PRELIMINAR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: preliminariu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
2. [MDA2] preliminar, ~ă [At: AR (1829), 762/16 / V: ~iu, ~ie / Pl: (1-3) ~ii și (rar) ~nări, ~e, (4-6) ~i, ~e / E: fr préliminaire] 1 sn (Lpl) Acțiune premergătoare Si: preparative. 2 sn (Spc) Parte introductivă generală a unui tratat internațional, a unei convenții etc. Si: preambul. 3 sn (Pgn) Introducere. 4 a Care precedă o acțiune, un fapt Si: (rar) pregătitor, prejudicial, (înv) precuvântător. 5 a Care servește ca introducere la ceva Si: (rar) pregătitor, prejudicial, (înv) precuvântător. 6 a Prealabil. 7 av În mod preliminar Si: (îvr) preliminariamente. 8 snp (Îf preliminarii) Etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive.
3. [DEX '98] PRELIMINAR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: preliminariu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
4. [DLRLC] PRELIMINAR 2, -Ă, preliminări, -e, adj. Care precede o acțiune, un fapt; premergător, introductiv; p. ext. prealabil. V. pregătitor. Noțiuni preliminare. ▭ Ancheta lingvistică a fost precedată și de această dată de o anchetă preliminară. L. ROM. 1953, nr. 3, 78.
5. [DN] PRELIMINAR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (p. ext.) prealabil. // s.n. (La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl. -re, -rii, var. preliminariu, -ie adj. / < fr. préliminaire, cf. lat. prae – înainte, limen – prag].
6. [MDN '00] PRELIMINAR, -Ă I. adj. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive. (< fr. préliminaire)
7. [Șăineanu, ed. VI] preliminar a. care precede obiectul principal: observațiuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal: preliminare de pace.
8. [Scriban] *preliminár, -ă adj. (lat. prae-liminaris, d. prae-, înainte, și limen, liminis, prag). Care precede preparînd obĭectu principal: noțiunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele: preliminarele păciĭ. Adv. În mod preliminar. – Sin. cu prealabil.
9. [DEX '09] PRELIMINARIU, -IE adj. v. preliminar.
10. [MDA2] preliminariu, ~ie a vz preliminar
11. [DN] PRELIMINARIU, -IE adj. v. preliminar.
12. [DOOM 3] preliminar adj. m., pl. preliminari; f. preliminară, pl. preliminare
13. [DOOM 2] preliminar adj. m., pl. preliminari; f. preliminară, pl. preliminare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL