1. [DEX '09] PRILEJI, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.
2. [MDA2] prileji [At: (a. 1631) GCR I, 75/22 / V: (înv) prălăji[1], prel~, (îvr) pârl~, (reg) pârliji / Pzi: ~jesc / E: prilej] 1 vru (Îrg) A se întâmpla. 2 vrui (Îrg) A se ivi. 3 vr (Înv; îlv) A i se ~ moarte(a) A muri. 4 vt (Rar) A prilejui (5). 5 vr (Îrg; d. oameni) A se nimeri. 6 vt (Îvr; îf pârleji) A găsi. 7-8 vr (Înv) (A căuta sau) a găsi un moment oportun.
3. [Șăineanu, ed. VI] prilejì v. 1. a ocaziona: întârzierea prileji mântuirea BĂLC.; 2. a se întâmpla: acolo m’am prilejit și eu; 3. a afla prilej: Batori nu se prileji a răspunde cererii BĂLC. [Slav. PRILIEZATI, a se da la, a stârni].
4. [MDA2] pârleji v vz prileji
5. [MDA2] pârliji v vz prileji
6. [MDA2] prăleji[1] v vz prileji
7. [MDA2] preleji v vz prileji
8. [Scriban] prelejésc, V. prilejesc.
9. [Scriban] prilejésc v. tr. (vsl. prilezati, a sta alăturĭ, a persevera, d. ležati, a zăcea, leštĭlegon, a se culca. V. polignesc). Ocazionez, cauzez: plecarea luĭ prileji descoperirea. V. refl. Găsesc prilej: dușmaniĭ nu s’aŭ prilejit să năvălească. Mă întîmplu, găsesc prilej (mă zgodesc): așa s’a prilejit și boĭerilor (Cost. 1, 292). – Și pre- (ib. 318).
10. [DOOM 3] prileji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, 3 sg. prilejește, imperf. 1 prilejeam; conj. prez. 1 sg. să prilejesc, 3 să prilejească
11. [DOOM 2] prileji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, imperf. 3 sg. prilejea; conj. prez. 3 să prilejească
12. [DER] prileji (prilejesc, prilejit), vb. – 1. A da ocazie, a cauza, a da naștere, a da loc. – 2. (Refl.) A se folosi de ocazie. – 3. (Refl.) A se afla întîmplător, a coincide. – 4. (Refl.) A se întîmpla, a se petrece. Sl. priležati, priležą „a fi alături” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292). – Der. prilej, s. n. (ocazie, motiv, cauză; pretext, nuanță; înv., Mold., resurse, bunuri).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL