Definiție și ce înseamnă prelație

1. [MDA2] prelație sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ii / E: fr prélation] (Înv; în unele țări) Drept de preferință acordat fiului pentru a ocupa slujba tatălui.

2. [DAR] prelație s.f. (înv.) drept de preferință acordat fiului pentru a ocupa slujba tatălui.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] precunoștință sf [At: BARONZI, L. 99 / Pl: ~țe / E: pre- + […]
1. [MDA2] precupețesc, ~ească a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ești / E: precupeț + […]
1. [MDA2] precupețește[1] av [At: SCRIBAN, D. / E: precupeț + -ește] (Rar) 1-4 În […]
1. [MDA2] precupeție sf [At: CARAGIALE, O. V, 174 / Pl: ~ii / E: precupeț […]
1. [DEX '09] PRECUPEȚIRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. […]
1. [MDA2] precupețoaie sfi [At: ALR II, 6524/928 / P: ~țoa-ie / E: precupeț + […]
1. [MDA2] precupi vti(a) [At: CORESI, EV. 401 / V: pric~[1] / Pzi: ~pesc / […]
1. [MDA2] precupie sf [At: CORESI, EV. 327 / Pl: ~ii / E: precupi + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro