1. [DEX '09] PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.
2. [MDA2] prejudiciu sn [At: (a. 1807) BV II, 495 / V: (înv) preiudiție sf, ~dițiu, preiudițiu, ~deciu / Pl: ~ii / E: lat praeiudicium, fr préjudice] 1 (Înv) Prejudecată. 2 Pagubă. 3 (Pex) Știrbire a onoarei, a prestigiului, a reputației cuiva.
3. [DEX '98] PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.
4. [DLRLC] PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună, detriment; p. ext. știrbire, vătămare a onoarei, a reputației, a prestigiului (cuiva). 2. (Învechit) Prejudecată. (Atestat în forma învechită prejudițiu) Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASSARABESCU, S. N. 168. Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. – Pronunțat: -ciu. – Variantă: prejudițiu s. n.
5. [DN] PREJUDICIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice].
6. [MDN '00] PREJUDICIU s. n. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. ◊ știrbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. préjudice, lat. praeiudicium)
7. [Șăineanu, ed. VI] prejudiciu n. 1. părere adoptată cu ușurință, fără cercetare; 2. Jur. pagubă: în prejudiciul cuiva.
8. [Scriban] *prejudíciŭ n. (lat. prae-judicium. V. județ). Prejudecată, opiniune pe care țĭ-o facĭ din ainte: sărăcia unuĭ administrator e un prejudiciŭ în favoarea luĭ. Prejudecată, opiniune greșită pe care țĭ-o facĭ din ainte: disprețu de comerciŭ e un prejudiciŭ care aduce pagube țăriĭ. Pagubă morală: această vorbă ĭ-a adus prejudiciŭ.
9. [DEX '09] PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.
10. [MDA2] preiudiție sf vz prejudiciu
11. [MDA2] preiudițiu sn vz prejudiciu
12. [MDA2] prejudeciu sn vz prejudiciu
13. [MDA2] prejudițiu sn vz prejudiciu
14. [DN] PREJUDIȚIU s.n. v. prejudiciu.
15. [DOOM 3] prejudiciu s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (desp. -ci-i-)
16. [DOOM 2] prejudiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (-ci-i-)
17. [MDO] prejudiciu
18. [IVO-III] prejudițiu, -ții.
19. [DE] CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL