Definiție și ce înseamnă prejudecată

1. [DEX '09] PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).

2. [MDA2] prejudecată sf [At: MAIOR, IST. 1948 / V: (înv) preaj~ / Pl: ~căți / E: pre- + judecată cdp fr préjugé] Părere, idee preconcepută și adesea eronată pe care și-o face cineva asupra unui lucru sau a unei probleme, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă sau temeinică a obiectului ori a problemei respective Si: (rar) preconcepție, (liv) prevenție, (înv) prejudecare, prejudeț, prejudiciu.

3. [DEX '98] PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).

4. [DLRLC] PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere greșită pe care cineva și-o face dinainte asupra unui lucru, sau pe care o adoptă cu ușurință, fără o cunoaștere temeinică a obiectului, a problemei; opinie, idee preconcepută. Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271.

5. [DN] PREJUDECATĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé].

6. [MDN '00] PREJUDECATĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé)

7. [Șăineanu, ed. VI] prejudecată f. prejudiciu.

8. [Scriban] *prejudecată f., pl. ățĭ (pre- și judecată, după pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte.

9. [MDA2] preajudecată sf vz prejudecată

10. [DLRM] PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).

11. [DOOM 3] prejudecată s. f., g.-d. art. prejudecății; pl. prejudecăți

12. [DOOM 2] prejudecată s. f., g.-d. art. prejudecății; pl. prejudecăți

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDA2] pregetos, ~oasă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oși, ~oase / E: pregeta + […]
1. [MDA2] pregetătură sf [At: ȘEZ. VIII, 48 / Pl: ~ri / E: pregeta + […]
1. [MDA2] preghieră sf [At: FILIMON, ap. CONTRIBUȚII, III, 157 / Pl: ~re / E: […]
1. [MDA2] preghiță sf [At: ECONOMIA, 24/16 / V: (înv) pregiță / Pl: ~ți / […]
1. [MDA2] pregiuraș sm [At: AMIRAS, ap. LET2. III, 142 / Pl: ~i / E: […]
1. [DEX '09] PREGLACIAR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuaternare. [Pr.: -ci-ar] […]
1. [DEX '09] PREGNANȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, […]
1. [DEX '09] PREGUSTA, pregust, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro