1. [DEX '09] PREJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et.
2. [MDA2] prejmet sn [At: AR (1829), 592/35 / V: ~măt, (reg) prijmut / A și: prejmet / Pl: ~e, ~uri / E: preajmă + -et] 1 (Înv; udp „în”) Împrejurime. 2 (Îlpp) În ~tul (cuiva) În onoarea cuiva.
3. [DLRLC] PREJMET, prejmete, s. n. (Învechit, rar) Împrejurime; preajmă. Se suci, se învîrti, dete tîrcoale prejmetelor. ISPIRESCU, L. 370.
4. [Șăineanu, ed. VI] prejmet n. loc de prin prejur: se cutremurară toate prejmetele ISP. [V. preajmă].
5. [MDA2] prejmăt sn vz prejmet
6. [MDA2] prijmut sn vz prejmet
7. [Scriban] préjmete n. pl. (din *preajmăt, d. preajmă). Vest. Rar. Împrejurime, locurile din prejur.
8. [DOOM 3] prejmet (înv.) s. n., pl. prejmete
9. [DOOM 2] prejmet (înv.) s. n., pl. prejmete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL