1. [MDA2] prijinitor, ~oare smf [At: PSALT. HUR. 49v/13 / V: (înv) prejen~ sm, ~jen~, (reg) ~ntoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: prijini + -tor] 1 (înv; îf prejenitor, prijenitor) Susținător. 2 (Reg) Băț cu care se sprijină sarcina de lemne când este purtată pe umăr. 3 (Reg; îf prijinitoare) Tavă de pământ, îngustă și lungă, în care se prăjesc cârnații.
2. [MDA2] prejenitor sm vz prijinitor
3. [MDA2] prijenitor, ~oare smf vz prijinitor
4. [MDA2] prijintoare sf vz prijinitor[1]
5. [Scriban] prejenitór n., pl. oare, L. V. Sprijin.
6. [DAR] prijinitor, prijinitoare, s.m. și f. 1. (înv.) sprijinitor, susținător, protector. 2. băț cu care se sprijină sarcina de lemne când e purtată pe umeri. 3. tavă de pământ, îngustă și lungă, în care se frig cârnații.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL