1. [DEX '09] PREFIX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.
2. [MDA2] prefix sn [At: DDRF / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr préfixe] 1 Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt pentru a forma un derivat. 2 Indicativ folosit în telefonia automată pentru localizarea apelului înaintea formării numărului postului solicitat.
3. [DEX '98] PREFIX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care identifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.
4. [DLRLC] PREFIX, prefixe, s. n. Particulă (formată dintr-un sunet sau dintr-un grup de sunete) care pusă înaintea unui cuvînt formează cu acesta alt cuvînt, cu înțeles deosebit. În cuvîntul «nemuncit», ne este un prefix. ▭ Antonimele formate cu prefix de la cuvîntul luat ca punct de plecare pot evolua diferit față de acesta. GRAUR, F. L. 130.
5. [DN] PREFIX s.n. 1. Particulă care pusă la începutul unui cuvînt formează împreună cu el un alt cuvînt cu alt înțeles. 2. (Telec.) Indicativ. [< fr. préfixe, cf. lat. praefixus].
6. [MDN '00] PREFIX s. n. 1. afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou. 2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau țară și trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului. (< fr. préfixe, lat. praefixus)
7. [DCR2] prefix s. n. (comunic.) Indicativ telefonic ◊ „Din această zi, un nou prefix – 84.” I.B. 20 XII 73 p. 3. ◊ „Puteți vorbi telefonic și cu Sinaia formând înaintea numărului dorit, prefixul 973.” I.B. 6 V 74 p. 3. ◊ „Impulsurile electrice pentru convorbirile telefonice interurbane cu prefix se înregistrează pe același contor.” Sc. 10 XII 75 p. 2; v. și I.B. 30 IV 74 p. 1 (din it. prefisso (interurbano); formal din fr. préfixe; DTP; DN, DEX – alte sensuri, DN3, DEX-S)
8. [Șăineanu, ed. VI] prefix n. particulă pusă înaintea unor vorbe spre a le modifica sensul: ex. pre-zic, stră-luci.
9. [Scriban] *prefíx n., pl. e (lat. praefixus, part. d. praefígere, a înfige înainte. V. afix). Gram. Particulă care se pune înaintea uneĭ vorbe ca să-ĭ modifice înțelesu. De ex.: pre în pre-fix, pre-zic, su în su-pun.
10. [MDA2] prefixă sf vz prefix
11. [DCR2] schimba prefixul sint. v. A împlini o vârstă rotundă și a schimba cifra zecilor ◊ „Astăzi Ilie Balaci schimbă prefixul, aniversând împlinirea vârstei de 40 de ani.” Ev.z. 13 IX 96 p. 15. ◊ „Felicitându-vă la a 60-a aniversare [...] ne-ați putea spune ce ați câștigat și ce ați pierdut o dată cu schimbarea «prefixului»?” Lit. 5152/96 p. 6
12. [DOOM 3] prefix s. n., pl. prefixe
13. [DOOM 2] prefix s. n., pl. prefixe
14. [DTL] PREFIX s. n. (< fr. préfixe, cf. lat. praefixus < prae „înainte” + fixum „așezat”): afix (v.) lexical sau particulă cu sens abstract care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat, un cuvânt nou. În limba română actuală numai cinci p. servesc efectiv la formarea de cuvinte noi: des- (dez-, de-), în (îm-), ne-, răs- (răz-) și re-. Astfel, descătușa (< des- + cătușă + suf. -a), descreți (< des- + creț + suf. -i), dezgropa (< dez- + groapă + suf. -a), dezvinovăți (< dez- + vinovat + suf. -i), dejuga (< de- + jug + suf. -a), desăra (< de- + săra), desăvârși (< de- + săvârși), încolăci(< în- + colac + suf. -i), îngălbeni (< în- + galben + suf. -i), împerechea (< îm- + pereche + suf. -a), îmbătrâni(< îm-+ bătrân + suf. -i), necinstit (< ne- + cinstit), neadevăr (< ne- + adevăr), neîntâlnit (< ne- + întâlnit), nemulțumit (< ne- + mulțumit), răsputeri (< răs- + puteri), răzbucuros (< răz- + bucuros), răzgândi (< răz- + gândi), răscumpăra (< răs- + cumpăra), răzjudeca (< răz- + judeca), reacoperi (< re- + acoperi), redobândi (< re- + dobândi) etc. La unele cuvinte se constată chiar un cumul de prefixe: nedezlipit, nerecunoscător, neîncrezător, reîmpăduri, reîntineri etc. ◊ ~ internațional: p. savant, de origine greacă sau latină, folosit în terminologia tehnico-științifică a limbajelor de specialitate din cadrul limbilor evoluate, ca de exemplu a-, an-, im-, i-, ante- („înainte”), anti- („contra”), arhi- („foarte”), bi- („de două ori”), circum- („împrejur”), con- (co-) („împreună”) contra- („împotrivă”), ex- („în afara”), extra-(„exterior”, „foarte”), hiper- („peste măsură de”), hipo- („foarte mic”), inter- („între”, „în corelație cu”), intra- („înăuntru”), intro- („înăuntru”), post- („după”), pre- („înainte de”), sub („dedesubt”), supra- („deasupra”, „foarte”), tri- („trei”), ultra- („dincolo de limită”, „foarte”) – afon, alogic; anorganic, analfabet; inadaptabil, indispune, inegalitate; impropriu, impolitețe; imoral, ilizibil; antepenultim, antevorbitor; antidot, antiepidemic; arhicunoscut, arhidiacon; bianual, bioxid; circumscrie, circumscripție; concetățean, conlucra, coautor; contrasemnat, contraindicat, contrapropunere; excentric, exmatriculat; extrașcolar, extrafin; hipersensibil, hiperurbanism; hipoaciditate, hipotensiune; interacțiune, interplanetar, interzice; intramuscular, intravenos; introducere, introvertit; postbelic, postpune; precuvântare, prefabricat, prevedea; subcarpatic, subgrupă, subînțelegere; supracopertă, suprapune, suprasensibil; trisilabic, tricolor; ultrascurt, ultrasunet etc. ◊ ~ privativ: p. care exprimă lipsa, excluderea, ca de exemplu a-, an-, de-, des-, (dez-) – amoral, afon, analfabet, anorganic, dejuga, deșuruba, desperechea, descălțat, dezbrăcat etc. ◊ ~ negativ: p. care neagă valoarea semantică a bazei cuvântului sau una din valorile posibile ale acesteia, ca de exemplu i-, im-, in- și ne- – imoral, impropriu, inegalitate, neîncredere, nesupunere, neacoperit etc. ◊ ~ delocutiv: p. de origine prepozițională care formează cuvinte de la locuțiuni, ca de exemplu de și în- (îm-) – desăvârșit (< lucru de săvârșit), împerechea (< a pune în pereche), înfățișa (< a pune în față) etc. ◊ ~ iterativ: p. care exprimă repetarea, ca de exemplu răs- (răz-) și re – răsciti, răscumpăra, răzda, realege, realipi, retipări etc.
15. [Argou] a schimba prefixul expr. (d. oameni) a împlini o vârstă la care se schimbă prima cifră a numărului de ani.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL