1. [DEX '09] PREFAȚATOR, -OARE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor.
2. [MDA2] prefațator, ~oare smf [At: BUL. FIL I, 178 / Pl: ~i, ~oare / E: prefața + -tor] Persoană care prefațează o carte Si: (nob) prefațier.
3. [DN] PREFAȚATOR, -OARE s.m. și f. Autor de prefețe. [< prefața + -tor, după fr. préfacier, it. prefatore].
4. [MDN '00] PREFAȚATOR, -OARE s. m. f. autor de prefețe. (< prefața + -tor)
5. [DCR2] prefațator, -oare adj. Cu caracter de prefață ◊ „În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur».” R.lit. 24 IV 86 p. 9 (din prefață + -tor; DEX, DN3)
6. [DOOM 3] prefațator s. m., pl. prefațatori
7. [DOOM 2] prefațator s. m., pl. prefațatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL