1. [DEX '09] PREEXISTENȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ♦ Credința într-o existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. prééxistence.
2. [MDA2] preexistență sf [At: NEGULICI / P: pre-eg-zis~ / S și: (înv) preesistență / V: (înv) preesistință / Pl: ~țe / E: fr préexistence] 1 Existență anterioară. 2 Doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a trupului precum și reîncarnarea sufletelor.
3. [DEX '98] PREEXISTENȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ◊ (În diverse concepții religioase) Presupusă existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. préexistence.
4. [DLRLC] PREEXISTENȚĂ s. f. Faptul de a exista înaintea altui fenomen (adesea determinîndu-l); existență anterioară. Multe morminte din timpii barbari și chiar din primii secoli ai creștinismului... ne-au dovedit, la deschiderea lor, preexistența acestui uz la popoarele de gintă teutonică. ODOBESCU, S. II 198. ♦ (Fil.) Doctrină mistică din antichitatea greacă, profesată și de unii filozofi burghezi, care susține existența sufletului înainte de existența corpului nostru, cum și reincarnarea sufletelor.
5. [DN] PREEXISTENȚĂ s.f. Faptul de a exista înaintea altui fenomen; existența anterioară. ♦ Doctrină mistică antică profesată și de unii filozofi, care admite existența sufletului înainte de existența corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. [Cf. fr. préexistence, it. preesistenza].
6. [MDN '00] PREEXISTENȚĂ s. f. faptul de a preexista; existență anterioară. ◊ doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. (< fr. préexistence)
7. [Șăineanu, ed. VI] preexistență f. existență anterioară.
8. [Scriban] *preexisténță f., pl. e (mlat. praeexsistentia). Existență anterioară: preexistența animalelor față de om.
9. [MDA2] preesistință sf vz preexistență
10. [DOOM 3] preexistență [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexistenței; pl. preexistențe
11. [DOOM 2] preexistență [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexistenței; pl. preexistențe
12. [DE] PREEXISTÉNȚĂ (< preexista) s. f. Credința într-o existență anterioară, precum cauza față față de rezultatul ei, sau într-o existență care precede, ca în concepția despre transmigrarea sufletelor, sufletul nemuritor existând, la Platon, în lumea ideilor, înainte de a se întrupa. P. caracterizează concepțiile dualiste (lume și supralume, timp și eternitate). În islam, „Coranul” a existat înaintea lumii; la fel, pentru indieni, „Vedele”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL