1. [DEX '09] PREDOMINARE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina.
2. [MDA2] predominare sf [At: HELIADE, O. II, 53 / Pl: ~nări / E: predomina] 1 (Spc) Superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva în privința extinderii, greutății, puterii, influenței, importanței etc. Si: precumpănire (1), predominanță (1), preponderență (1), (rar) predominație (1), (înv) predomnire (1). 2 Ridicare valorică deasupra altora Si: precumpănire (2), predominanță (2), preponderență (2), (rar) predominație (2), (înv) predomnire (2). 3 Întâietate.
3. [DEX '98] PREDOMINARE, predominări, s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina.
4. [DLRLC] PREDOMINARE, predominări, s. f. Faptul de a predomina.
5. [DN] PREDOMINARE s.f. Acțiunea de a predomina și rezultatul ei; predominanță; predominație. [< predomina].
6. [DEX '09] PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.
7. [MDA2] predomina vi [At: CR (1846), 331/24 / Pzi: predomin, (rar) ~nez / E: fr prédominer] 1 A se impune față de altcineva prin număr, cantitate, dimensiune, forță, valoare, intensitate, autoritate etc. 2 A se ridica deasupra altora. 3 A avea întâietate, preponderență Si: a precumpăni (3), (înv) a predomni.
8. [DLRLC] PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A covîrși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpîni, a domina. O voce puternică predomină, desigur, glasul lui Mihail. SAHIA, N. 44. Un neajuns are însă acest poem minunat; prea predomină în el nota tristeții, nota durerii e prea exclusivă. GHEREA, ST. CR. III 348. – Prez. ind. și: predominez (MACEDONSKI, O. IV 39).
9. [DLRM] PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A covîrși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpîni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.
10. [DN] PREDOMINA vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpîni, a domina. [P.i. predomin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].
11. [MDN '00] PREDOMINA vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer)
12. [Șăineanu, ed. VI] predominà v. a se ridica mai presus, a avea rolul principal: interesul predomină în afaceri.
13. [Scriban] *predómin și -éz, a -á v. tr. (lat. prae-, înainte, și dóminor, -nári, a domina). Predomnesc, îs maĭ puternic: interesu predomină în afacerĭ.
14. [DOOM 3] predominare s. f., g.-d. art. predominării
15. [DOOM 2] predominare s. f., g.-d. art. predominării
16. [MDO] predominare
17. [DOOM 3] predomina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predomin, 3 predomină; conj. prez. 1 sg. să predomin, 3 să predomine
18. [DOOM 2] predomina (a ~) vb., ind. prez. 3 predomină
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL