1. [DEX '09] PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.
2. [MDA2] predomina vi [At: CR (1846), 331/24 / Pzi: predomin, (rar) ~nez / E: fr prédominer] 1 A se impune față de altcineva prin număr, cantitate, dimensiune, forță, valoare, intensitate, autoritate etc. 2 A se ridica deasupra altora. 3 A avea întâietate, preponderență Si: a precumpăni (3), (înv) a predomni.
3. [DLRLC] PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A covîrși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpîni, a domina. O voce puternică predomină, desigur, glasul lui Mihail. SAHIA, N. 44. Un neajuns are însă acest poem minunat; prea predomină în el nota tristeții, nota durerii e prea exclusivă. GHEREA, ST. CR. III 348. – Prez. ind. și: predominez (MACEDONSKI, O. IV 39).
4. [DLRM] PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A covîrși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpîni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.
5. [DN] PREDOMINA vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpîni, a domina. [P.i. predomin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].
6. [MDN '00] PREDOMINA vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer)
7. [Șăineanu, ed. VI] predominà v. a se ridica mai presus, a avea rolul principal: interesul predomină în afaceri.
8. [Scriban] *predómin și -éz, a -á v. tr. (lat. prae-, înainte, și dóminor, -nári, a domina). Predomnesc, îs maĭ puternic: interesu predomină în afacerĭ.
9. [DOOM 3] predomina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predomin, 3 predomină; conj. prez. 1 sg. să predomin, 3 să predomine
10. [DOOM 2] predomina (a ~) vb., ind. prez. 3 predomină
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL