1. [DEX '09] PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition.
2. [MDA2] predispoziție sf [At: MINER. 24/13 / V: (rar) ~iune / S și: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr prédisposition] 1 (Med) Sensibilitate crescută, ereditară sau dobândită, a organismului față de anumite boli Si: (îvr) predispunere (3). 2 Înzestrare naturală care constituie în anumite condiții o premisă favorabilă dezvoltării unei aptitudini sau a unui talent Si: aplecare, înclinație, pornire, (rar) predispunere (2). 3 (Rar; îf predispozițiune) Preferință. 4 Chef.
3. [DLRLC] PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. Complex de particularități anatomo-fiziologice înnăscute, care educate pot da naștere unei aptitudini sau unui talent. ♦ Sensibilitate deosebită sau receptivitate față de anumite boli. Predispoziție spre tuberculoză.
4. [DN] PREDISPOZIȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispozițiune s.f. / cf. fr. prédisposition].
5. [MDN '00] PREDISPOZIȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)
6. [MDA2] predispozițiune sf vz predispoziție
7. [DN] PREDISPOZIȚIUNE s.f. v. predispoziție.
8. [Șăineanu, ed. VI] predispoziți(un)e f. 1. dispozițiune naturală de a face unele lucruri; 2. Med. dispozițiune de a contracta o boală.
9. [Scriban] *predispozițiúne f. (d. prefixu pre-, înainte, și dispozițiune). Starea sufletuluĭ saŭ corpuluĭ care te predispune la ceva: acest copil are predispozițiune (saŭ: predispozițiunĭ) de pictură, de a se îmbolnăvi de frigurĭ. – Și -íție.
10. [DOOM 3] predispoziție (desp. -ți-e) s. f., art. predispoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] predispoziție (-ți-e) s. f., art. predispoziția (-ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (-ți-i-)
12. [MDO] predispoziție
13. [IVO-III] predispoziție, -ției gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL