1. [DEX '09] PREDICATOR, -OARE, predicatori, -oare, s. m.[1] 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur.
2. [MDA2] predicator sm [At: ȘINCAI, HR. II, 309/30 / V: (înv) ~căt~ / A și: (înv) ~cator~ / Pl: ~i / E: lat praedicator, fr prédicateur] 1 Persoană care predică Si: propagator. 2 Conducător al unei comunități religioase baptiste. 3 Persoană care propagă idei, concepții, doctrine etc.
3. [DEX '98] PREDICATOR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur.
4. [DLRLC] PREDICATOR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. I-a luat... puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. 2. Conducător al unei comunități baptiste.
5. [DN] PREDICATOR s.m. 1. Cel care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unei comunități baptiste. [Cf. it. predicatore, lat. praedicator].
6. [MDN '00] PREDICATOR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator)
7. [Șăineanu, ed. VI] predicator m. cel ce predică.
8. [Scriban] *predicatór, -oáre s. (lat. praedicátor, -óris). Persoană care predică.
9. [MDA2] predicător sm vz predicator
10. [DOOM 3] predicator s. m., pl. predicatori
11. [DOOM 2] predicator s. m., pl. predicatori
12. [Argou] predicator, predicatori s. m. (intl.) avocat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL