1. [DEX '09] PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination.
2. [MDA2] predestinație sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) pread~ / Pl: ~ii / E: fr prédestination] 1-3 (Asr) Predestinare (1-3).
3. [DEX '98] PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din fr. prédestination.
4. [DLRLC] PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă (mai ales la calvini), potrivit căreia omul ar avea destinul fixat dinainte de către divinitate; fatalism.
5. [DN] PREDESTINAȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione].
6. [MDN '00] PREDESTINAȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio)
7. [MDA2] preadestinație sf vz predestinație
8. [MDA2] predestinațiune sf vz predestinație
9. [DN] PREDESTINAȚIUNE s.f. v. predestinație.
10. [Șăineanu, ed. VI] predestinați(un)e f. 1. înlănțuire de evenimente ce nimic nu poate înlătura; 2. în teologia calvină: decret divin care regulează dinainte mântuirea sau pierzarea oamenilor.
11. [Scriban] *predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte. În teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat predestinațiunea. – Și -áție și -áre.
12. [DOOM 3] predestinație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. predestinația (desp. -ți-a), g.-d. art. predestinației; pl. predestinații, art. predestinațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] predestinație (rar) (-ți-e) s. f., art. predestinația (-ți-a), g.-d. art. predestinației; pl. predestinații, art. predestinațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL