1. [DEX '09] PREDECESOR, -OARE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.
2. [MDA2] predecesor, ~oare smf [At: VĂCĂRESCU, GR. 8/6 / V: (înv) ~iu, ~dețe~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr prédécesseur, lat praedecessor] 1 Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, activitate, într-un post etc., considerată în raport cu acesta Si: antecesor. 2 (Lpl) Cei care au trăit cu una sau mai multe generații înaintea cuiva și care aparțin de obicei aceluiași neam Si: strămoși.
3. [DEX '98] PREDECESOR, -OARE, predecesori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.
4. [DLRLC] PREDECESOR, -OARE, predecesori, -oare, s. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc. considerată în raport cu acesta; precursor, antecesor, înaintaș. Cunoscînd din pilda predecesorilor săi puținul temei ce putea pune pe făgăduințele turcilor, nu voia a primi domnia. NEGRUZZI, S. II 140.
5. [DN] PREDECESOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].
6. [MDN '00] PREDECESOR, -OARE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor)
7. [Șăineanu, ed. VI] predecesor m. 1. cel ce a preces pe cineva într’un post; 2. pl. cei ce au trăit înaintea noastră în aceeaș țară.
8. [Scriban] *predecesór, -oáre s. (lat. prae-decéssor, -óris, d. prae, înainte, și decédere, a se duce, a muri = prae-céssor, predecesor, d. prae-cédere, a preceda). Antecesor, care l-a precedat pe altu: predecesoru meŭ în această funcțiune.
9. [MDA2] precedesor[1], ~oare smf vz predecesor
10. [MDA2] predecesoriu, ~oare smf vz predecesor
11. [MDA2] predețesor, ~oare smf vz predecesor
12. [DOOM 3] predecesor s. m., pl. predecesori
13. [DOOM 2] predecesor s. m., pl. predecesori
14. [MDO] predecesor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL