1. [DEX '09] PRECURMĂTOR, -OARE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător.
2. [MDA2] precurmător, ~oare a [At: (a. 1843) DOC. EC. 784 / Pl: ~i, ~oare / E: precurma1 + -ător] (Înv) 1 Care pune capăt. 2 Care întrerupe. 3 Care sporește brusc.
3. [DLRLC] PRECURMĂTOR, -OARE, precurmători, -oare, adj. (Învechit, rar) Care pune capăt, face să înceteze; care curmă. Călăul înainte-i, precurmător de viață. Săcurea își încearcă. MACEDONSKI, O. I 254.
4. [DOOM 3] precurmător (înv.) adj. m., pl. precurmători; f. sg. și pl. precurmătoare
5. [DOOM 2] precurmător (înv.) adj. m., pl. precurmători; f. sg. și pl. precurmătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL