1. [MDA2] precugetător, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: precugeta + -ător] (Îvr) 1-2 Care precugetă (1-2).
2. [DAR] precugetător, precugetătoare, adj. (înv.) care precugetă, care gândește dinainte totul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL