1. [MDA2] precugetare sf [At: (a. 1843) DOC. EC. 784 / Pl: ~tări / E: precugeta] 1 (Asr) Chibzuire. 2 (Îlav) Cu ~ În mod intenționat.
2. [DLRLC] PRECUGETARE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
3. [DLRM] PRECUGETARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a precugeta; premeditare.
4. [Șăineanu, ed. VI] precugetare f. cugetare înainte de a lucra, deplină cunoștință în facerea unui lucru.
5. [Scriban] *precugetáre f. Premeditare, acțiunea de a cugeta în ainte.
6. [MDA2] precugeta vt [At: MARCOVICI, D. 290/3 / Pzi: precuget / E: pre- + cugeta cf lat praecogitare] 1 (Asr) A chibzui înainte de a face ceva. 2 (Pex) A chibzui.
7. [DLRLC] PRECUGETA, precuget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
8. [DLRM] PRECUGETA, precuget, vb. I. Tranz. (Înv.) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. – Din pre2- + cugeta.
9. [Scriban] *precúget, a -á v. tr. (d. cuget). Rar. Premeditez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL