1. [DEX '09] PRECIPIȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium.
2. [MDA2] precipițiu [At: LB / V: precepiș, ~iciu (Pl: ~uri), ~piț (Pl: ~țe), (reg) prețâpiș, prețipiș sn / Pl: ~ii / E: lat praecipitium, it precipizio, fr précipice] 1 sn (Înv) Prăpastie. 2 ain (Îf prețipiș) Abrupt. 3 sn (Trs; îf prețâpiș) Munte. 4 sn Cădere de la înălțime. 5 sn (Fig) Dezastru. 6 sn (Fig) Ruină.
3. [DLRLC] PRECIPIȚIU, precipiții, s. n. (Învechit) Abis, prăpastie. Precipițiul ce stă deschis înainte-ne ca să ne înghită. GHICA, A. 772.
4. [DN] PRECIPIȚIU s.n. (Latinism) Cădere de la înălțime. ♦ Abis, hău. ♦ Dezastru, ruină. [Pron. -țiu. / < lat. praecipitium, cf. fr. précipice].
5. [Șăineanu, ed. VI] precipițiu n. 1. prăpastie; 2. fig. nenorocire mare, pericol mare.
6. [Scriban] *precipíțiŭ n. (lat. praecipitium). Prăpastie.
7. [MDA2] precepiș sn vz precipițiu
8. [MDA2] precipiciu sn vz precipițiu
9. [MDA2] precipiț sn vz precipițiu
10. [MDA2] prețâpiș sn vz precipițiu
11. [MDA2] prețipiș sn vz precipițiu
12. [DOOM 3] precipițiu (înv.) [iu pron. ĭu] s. n., art. precipițiul; pl. precipiții, art. precipițiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] precipițiu (înv.) [țiu pron. țĭu] s. n., art. precipițiul; pl. precipiții, art. precipițiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL