1. [DEX '09] PRECEPTOR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: preceptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
2. [MDA2] preceptor1 sm [At: HELIADE, D. J. 103/23 / A și: precep~ / Pl: ~i / E: fr précepteur, lat praeceptor] (Înv) Persoană angajată într-o familie bogată, pentru educarea și instruirea unui copil sau a unui tânăr Si: educator, meditator, pedagog.
3. [DEX '98] PRECEPTOR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: preceptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
4. [DLRLC] PRECEPTOR, preceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu educația și instrucția particulară a unui copil sau a unui tînăr. Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67.
5. [DN] PRECEPTOR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tînăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].
6. [MDN '00] PRECEPTOR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)
7. [Șăineanu, ed. VI] preceptor m. cel însărcinat cu instrucțiunea particulară a unui tânăr.
8. [Scriban] *preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.
9. [DOOM 3] preceptor (educator) s. m., pl. preceptori
10. [DOOM 2] preceptor (educator) s. m., pl. preceptori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL