1. [DEX '09] PRECARIA s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu, în Apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.
2. [MDA2] precaria sf [At: DER / P: ~ri-a / E: lat precaria] (În Antichitate și în Evul Mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar.
3. [DEX '98] PRECARIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.
4. [DN] PRECARIA s.f. (În antichitate și evul mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pămînt primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Cf. it., lat. precaria].
5. [MDN '00] PRECARIA s. f. (ant. și evul mediu) drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. (< lat. precaria)
6. [DEX '09] PRECAR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. ♦ (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario.
7. [MDA2] precar, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr précaire, lat precarius] 1 Lipsit de siguranță, de trăinicie Si: nesigur. 2 Al cărui viitor nu poate fi asigurat. 3 Dependent de voința cuiva, de împrejurări neprevăzute etc. 4 (Pex) Nesatisfăcător. 5 (Pex) Necorespunzător. 6 (Pex) Redus. 7 (Pex) Sumar. 8 (Rar; d. construcții) Șubred. 9 (Rar) Improvizat. 10 (Rar) Lipsit de importanță, de profunzime și de sens. 11 (Jur) Provizoriu. 12 (Jur) Care deține ceva în mod provizoriu.
8. [MDA2] precariu, ~ie a vz precar
9. [DEX '98] PRECAR, -Ă, precari, -e, adj. (Livr.) 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. ♦ (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario.
10. [DLRLC] PRECAR, -Ă, precari, -e, adj. (Despre situații, împrejurări, condiții de viață) Lipsit de siguranță, dependent de voința cuiva sau. de împrejurări nestatornice; nesigur. Ministrul de atunci al instrucțiunii publice l-a scos din învățămînt... Viața scriitorului a devenit cu totul precară. SADOVEANU, E. 93. Radu simte cît de precară este victoria obținută. CAMIL PETRESCU, T. II 141. ♦ (Rar, despre o construcție) Lipsit de rezistență; șubred. Ajuns la adunarea aceasta de construcții precare, de corturi vinete și de căruți cu crucea roșie pe pînze, ochii se turburau deodată. C. PETRESCU, Î. II 42. – Variantă: (învechit) precariu, -ie (ODOBESCU, S. III 343) adj.
11. [DLRLC] PRECARIU, -IE adj. v. precar.
12. [DN] PRECAR, -Ă adj. Care poate fi revocat, anulat; nesigur, fără bază solidă. ♦ (Rar; despre construcții) Șubred. [Var. precariu, -ie adj. / cf. fr. précaire, lat. precarius].
13. [DN] PRECARIU, -IE adj. v. precar.
14. [MDN '00] PRECAR, -Ă adj. care depinde de voința cuiva sau de împrejurări neprevăzute; nesigur, instabil. ◊ lipsit de rezistență; șubred, fragil. (< fr. précaire, lat. precarius)
15. [Șăineanu, ed. VI] precar a. care depinde de voința altuia, ce n’are durată sigură: existență precară.
16. [Scriban] *precár, -ă adj. (lat. precarius, d. prex, precis, rugăcĭune. V. imprecațiune). Obținut pin rugăminte saŭ din mila altuĭa. Fig. Slab, expus izbirilor soarteĭ: sănătate precară. Adv. În mod precar.
17. [DOOM 3] precar adj. m., pl. precari; f. precară, pl. precare
18. [DOOM 2] precar adj. m., pl. precari; f. precară, pl. precare
19. [DE] PRECÁRIA (cuv. lat.) s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu timpuriu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. ◊ P. data = formă de aservire constând în obținerea de la stăpânul feudal a unui lot de pământ în folosință de către țăranii lipsiți de pământ, pentru care aceștia plăteau rentă. ◊ P. oblata = formă de aservire prin care țăranul ceda lotul său stăpânului feudal, pentru a-și asigura protecția, primind de la acesta un lot în folosință pe viață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL