1. [MDA2] preamândru, ~ă a [At: PSALT. HUR. 41r/20 / Pl: ~ri, ~re / E: prea + mândru cdp slv прѣмѫдръ] (Înv) Înzestrat cu multă putere de judecată și de înțelegere a lucrurilor.
2. [Scriban] preamîndru, -ă adj. (vsl. prĭemondrŭ, V. mîndru). L. V. Înțelept.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL