1. [DEX '09] PREALUMINAT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat.
2. [MDA2] prealuminat, ~ă [At: CORESI, EV. 501 / S și: prea luminat / Pl: ~ați, ~e / E: prea + luminat cdp slv прѣсвѣтлъ] (Înv) 1 a Care constituie un izvor de lumină. 2 a Care răspândește multă lumină. 3 a Foarte strălucitor. 4 a (Fig) Plin de înțelepciune. 5 sma (În titulatura dată domnitorilor, prelaților etc.) Preamărit. 6 sfa Maica Domnului.
3. [DEX '98] PREALUMINAT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat.
4. [DLRLC] PREALUMINAT, -Ă, prealuminați, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Care constituie un izvor de lumină, care răspîndește lumină, luminos; fig. (în titulatura dată capetelor încoronate) mărit, slăvit. Prealuminatul Bogdan s-a făgăduit că va merge însuși la fața locului. DELAVRANCEA, A. 66. Lîngă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prealuminate. EMINESCU, O. I 85.
5. [DOOM 3] prealuminat (înv.) adj. m., pl. prealuminați; f. prealuminată, pl. prealuminate
6. [DOOM 2] prealuminat (înv.) adj. m., pl. prealuminați; f. prealuminată, pl. prealuminate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL