1. [MDA2] preaiubitor, ~oare [At: COD. TOD. 219 / S și: prea iubitor / V: (reg) prei~ / P: prea-iu~ / Pl: ~i, ~oare / E: prea + iubitor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care iubește foarte mult. 3 smf Persoană care comite un adulter. 4 smf Persoană care trăiește în desfrâu.
2. [MDA2] preiubitor, ~oare a vz preaiubitor
3. [DAR] preaiubitor, preaiubitoare, adj. (înv.) 1. (persoană) care iubește foarte mult, care manifestă multă afecțiune. 2. (substantivat) persoană care comite un adulter, care trăiește în mare desfrâu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL