1. [DEX '09] PREAÎNĂLȚAT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat.
2. [MDA2] preaînălțat, ~ă [At: CORESI, EV. 117 / S și: prea înălțat / Pl: ~ați, ~e / E: preaînălța] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) preamărită. 3 a Îngâmfat.
3. [MDA2] preaînălța [At: PSALT. 71 / V: ~an~ / Pzi: preaînalț / E: prea + înălța cdp slv прѣвъзнєсти] (Înv) 1-4 vtr A (se) ridica din punct de vedere (moral sau) spiritual cu mult peste un anumit nivel. 5 vt A preamări. 6 vr A fi îngâmfat. 7 vr A se lăuda.
4. [MDA2] preanălța v vz preaînălța
5. [Scriban] preaînálț, a -ălțá v. tr. (după vsl. prĭe-vŭznositi). Ps. S. Înalț tare. V. prearădic, suprănalț.
6. [DOOM 3] preaînălțat (înv.) adj. m., pl. preaînălțați; f. preaînălțată, pl. preaînălțate
7. [DOOM 2] preaînălțat (înv.) adj. m., pl. preaînălțați; f. preaînălțată, pl. preaînălțate
8. [IVO-III] preaînălțat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL