1. [DEX '09] PREACUVIOS, -OASĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios.
2. [MDA2] preacuvios, ~oasă smf, a [At: PSALT. 5 / S și: prea cuvios / V: ~inios, ~inius / P: ~vi-os / Pl: ~oși, ~oase / E: prea + cuvios] 1-4 (Înv) (Persoană) (divină sau) sfântă Si: (înv) preapodobnă, preapodobnic (1-4). 5-6 (În titulatura unor clerici) (Cleric, călugăr) foarte cuvios. 7-8 (Pex) (Om) foarte evlavios Si: (înv) preapodobnic (5-6).
3. [DLRLC] PREACUVIOS, -OASĂ, preacuvioși, -oase, adj. (Mai ales în titulatura dată unor sfinți, arhimandriți, călugări) Foarte cuvios, cucernic. Preacuviosul părinte. (Substantivat) În vinerea seacă, preacuviosul cocea oul la lumînare, ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P. 111.
4. [Scriban] preacuviós, -oásă adj. (după vsl. prĭepodobĭnŭ). L. V. Foarte cuvios. Azĭ titlu arhimandriților.
5. [MDA2] preacuvinios, ~oasă a vz preacuvios
6. [MDA2] preacuvinius, ~ă a vz preacuvios
7. [DOOM 3] preacuvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. preacuvioși; f. preacuvioasă, pl. preacuvioase
8. [DOOM 2] preacuvios (-vi-os) adj. m., pl. preacuvioși; f. preacuvioasă, pl. preacuvioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL