Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă preacuviință

Definiție și ce înseamnă preacuviință

1. [MDA2] preacuviință sf [At: PSALT. 335 / Pl: ? / E: prea + cuviință cdp slv прѣподобиѥ] (Înv) Cucernicie.

2. [Scriban] preacuviință f., pl. e (după vsl. prĭepodobiĭe). L. V. Mare cuviință, pietate.

3. [DAR] preacuviință s.f. (înv.) cucernicie, evlavie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PREPARAȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. […]

[MDN '00] PREPAȘOPTIST, -Ă adj., s. m. f. (scriitor) care aparține generației dinainte de 1848. […]

1. [MDA2] prepebac s [At: ANTIPA, P. 788 / Pl: nct / E: nct] (Mun) […]

1. [MDA2] pripec [At: PSALT. SCH. 520 / V: (înv) prep~, preprec, ~pac, ~păc, (reg) […]

1. [DEX '09] PREPELEAC, prepelece, s. n. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, […]

1. [MDA2] prepeleci sn vz prepeleac 2. [DLRLC] PREPELECI, prepeleci, s. m. (Transilv.) Căpiță de […]

1. [MDA2] prepelecuț sm [At: A V, 28 / Pl: ~i / E: prepeleac + […]

1. [MDA2] prepelegi vt [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~egesc / E: prepeleag] (Mun) A […]