1. [DEX '09] PREACURAT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat.
2. [MDA2] preacurat, ~ă [At: CORESI, EV. 138 / S și: prea curat, prea-curat / V: (îrg) prec~ / Pl: ~ați, ~e / E: prea + curat] 1-2 sfa, a (Fecioara Maria) care este cu totul lipsit(ă) de păcate Si: imaculat, neprihănit. 3 a (Fig) Curat din punct de vedere moral. 4 a Care reflectă o stare de curățenie morală ireproșabilă. 5 a (Nob) Cu totul lipsit de murdărie.
3. [DLRLC] PREACURAT, -Ă adj. (Mai ales ca epitet dat Maicii Domnului) Curat, neprihănit. Ce pumni, ce pumni, maică preacurată! De cînd sînt, n-am văzut așa pumni! CONTEMPORANUL, VII 203. ◊ (Substantivat) Așa... vă treceți bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata, Și plînge mama pe ceaslov, Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 33.
4. [MDA2] precurat, ~ă a vz preacurat
5. [DOOM 3] preacurat adj. m., pl. preacurați; f. preacurată, pl. preacurate
6. [DOOM 2] preacurat adj. m., pl. preacurați; f. preacurată, pl. preacurate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL