1. [MDA2] preacălcător, ~oare a [At: PSALT. 327 / Pl: ~i, ~oare / E: prea + călcător] (Îvr) Care încalcă legea în mod sistematic Si: (înv) preastâpnic.
2. [Scriban] preacălcătór, -oáre adj. (după vsl. prĭestompnikŭ. V. prestîpnic). L. V. Călcător de lege.
3. [DAR] preacălcător, preacălcătoare, adj. (înv.) care încalcă, violează sistematic legea; preastâpnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL